skip to content »

music-plugin.ru

Filmul baltagul intreg online dating

filmul baltagul intreg online dating-22

Tot în timpul – din ce în ce mai condensat – în care d-na Tunegaru îşi formula obiecţiile la adresa clasicilor, d-na Adela Stan, profesoară la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Turda s-a ales cu o sancţiune (sub forma unei admonestări) din partea Consiliului de Administraţie al şcolii la care lucrează, la reclamaţia unui părinte indignat de faptul că – pentru a înţelege mai bine simbolismul – profesoara le-a indicat elevilor să se uite la filmul “”.

Şi dacă tot vorbim de “”, să mai amintim şi faptul că în vechiul drept românesc – care, în fapt era unul regional, bizantino-slav – “dreptul” bărbatului de a-şi sancţiona nevasta era codificat în mod explicit.Ba da, mai ales pentru noi – cei ce l-am asimilat prin intermediul umanioarelor clasice.Şi totuşi, dacă spunem acest lucru, nu epuizăm umanul: dovada cea mai bună e aceea că un african ascultând muzica lui Mozart.În definitiv, lumea veche era o lume presărată cu rituri de trecere, ce marcau pasajul de o vârstă la alta, de la o responsabilitate la alta, de la un grad de acces la misterul lumii la altul.Platon are dreptate, dar în logica lui, care vede în copil – să nu uităm, luat din sânul familiei şi crescut “la comun” – un viitor cetăţean al oraşului ideal.Această grijă paternă ne aminteşte de episodul petrecut, nu cu mult timp în urmă, în cursul vizitei Preşedintelui iranian la Roma, când câteva nuduri clasice au fost ambalate discret, pentru a menaja sensibilităţile înaltului oaspete.

Şi într-un caz, şi în celălalt, ni se cere ca – din raţiuni culturale (mai exact, religioase) – să epurăm moştenirea trecutului de tot ceea ce nu corespunde unei anumite logici sau preferinţe.

Ne amintim de ce reacţie a beneficiat în societatea noastră apariţiei sintagmei “construcţia identităţii naţionale” – uzuală în studiile istorice occidentale.

(Se cuvine să menţionăm cărţile d-nei Mirela – Luminiţa Murgescu – “” – care ne oferă o admirabilă panoramă a genezei cadrelor identitare româneşti, multe valabile şi astăzi, la începuturile modernităţii noastre.) Nimic nu exclude canonul literar al şcolii din acest proces.

Însă doar acum o vedem, dat fiind că doar acum am dobândit – unii, nu toţi – sensibilitatea faţă de o asemenea problemă.

Pe de altă parte, faptul că – în sfârşit – vedem lucrurile acestea ne autorizează să operăm o cenzură, în amonte, a întregii literaturi (sau istorii) pentru a o adapta – în chip explicit – sensibilităţilor momentului?

Întrebarea este, desigur, să vorbim sau să nu vorbim despre aceste lucruri? Cel puţin un lucru îl ştim cu certitudine: nu e o întrebare nouă – pe vremea lui, acum 2400 de ani, o formulează şi Platon, în Partea a II-a a “Republicii”, acolo unde se referă la educaţia gardienilor cetăţii ideale.